Odată ce ne naștem, se spune, murim câte puțin cu fiecare zi ce o trăim. Fără să știm, fără să simțim, se mai adaugă. Până în cea din urmă zi, când punctul se așază.
Am murit și în altfel – tot câte puțin – de multe alte ori, zic eu. Nu în fiecare zi, desigur. Dar conștient. Și repetat. Și dureros, pe deasupra. Fiindcă a fost de fiecare dată imediat după, ori chiar în timpul unei clipe de fericire.
mysoul244 
Uf… doare. Oare nu există şi renaştere după clipele alea? Nu e cerc, nu?
ApreciazăApreciază
Nu, nu e cerc. N-am fost nicicând grozavă la geometrie, n-am de ce să o exersez după ce am scăpat de ea.
Cunosc în schimb punctul. De prin literatură. Și din alte situații ce n-au legătură cu aceasta. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La început era Cuvântul, (virgula) si Cuvântul era cu Dumnezeu, (virgula) si Cuvântul era Dumnezeu. (PUNCT)
Punctul este un cerc închis în care se gasesc închise, ascunse, concentrate, toate simbolurile si tainele Adevarului Absolut, Atemporal. Credinta, este asemeni unui graunte de mustar în care se gaseste germenele vietii vesnice.
Sa ai o viata adevarata, cu pace binecuvântata !
ApreciazăApreciază
Habar n-aveam că viața mea poate fi la bunul tâu plac. Ce noroc pe mine că ai vrut-o adevărată, cu pace binecuvântată. Ce m-aș fi făcut de i-ai fi urat altceva?
ApreciazăApreciază
Ador ironia si cinismul replicilor primite ! Mi-esti un Suflet tare drag si indiferent ce ai spune, acest sentiment nu depinde de mine; depaseste perceptia logicii pragmatismului obiectiv ! 🙂
O duminica superba, Suflet drag !
ApreciazăApreciază
Dar n-am spus nimic, dragă Iosif. Tu ești cel ce spune din zori și până-noapte tot felul de… snoave. Cum că-ți sunt ție „suflet”. Păi nu-ți ești tu, ție? Apoi asta cu ” percepția logicii pragmatismului obiectiv””! E bună de înrămat, zău. Ia să-i faci rost de-un perete și un cui.
ApreciazăApreciază
„Snoave”le le percepi tu, pentru ca…Adevarul doare ! 🙂 Cât despre „înramat, perete si cui” ar fi indicat tie sa ti-o (s)pui !
ApreciazăApreciază
Stimate Iosif.
Dacă ai fi fost atent, ai fi remarcat că eu mi-o (s)pun întotdeauna la mine acasă. Că d-aia mi-am făcut-o. Ai putea să faci la fel și tu și să nu ti-o mai (s)pui pe unde apuci? Te invit, așadar, ca aici, la mine, să lași pereții așa cum sunt. Adică ocupați doar cu înrămările mele.
ApreciazăApreciază