răzlețe

Noaptea a ridicat ostenită treptele trenului din zori și dusă a fost. S-a pierdut odată cu el, dând curba timpului.

Ziua la inceput. Ca o înfiripare de gând.

un fost om

I-ar fi plăcut să trăiască pe o margine a Lunii. Își inchipuise mereu că…În schimb, se mută la o margine de lume.

Ca un fost om ce devenise.

răzlețe

Eforturile nu sunt niciodată la vedere. Ele ar vicia clipa. Clipa de frumos pe care o poti oferi celuilalt.
Curios e însă cum acea clipă, atât de mult muncită, șlefuită până la strălucire, ajunge să doară în loc să bucure.
Poate fiindcă are în spate un fel de înșelăciune? E posibil oare ca așa să se numească buna-intenție?