Vis împlinit

Poate părea inedit, dar aşa am început discuţia despre casa visurilor mele, discuţie ce se poartă într-un birou de proiectare din cadrul AIA-Birou de proiectare.

Birou în care mă aflu cu scopul declarat de a obţine unul dintre multele proiecte pe care le au într-o adevărată colecţie – colecţie ce cuprinde, atât proiecte de casă tip, cât şi  proiecte de case personalizate.

Fiindcă există în imaginaţia mea o casă care se poate numi perfectă, ea trebuie să fie în buricul târgului. Parol! nu orice târg, ci unul asfaltat, unul în care existenţa să poată fi privită şi trăită în acelaşi timp din mai multe perspective; unul în care să poţi găsi şi teatre, şi cinematografe, şi parcuri, si instituţii de învăţământ şi tot ce mai este nevoie ca viaţa să ţină pasul cu vremurile. Actuale şi, bineînţeles, viitoare.

Se înţelege că, prin melodia redată, am vrut să ilustrez şi să scot, astfel, şi mai bine în evidenţă faptul că, pentru mine, casa viitorului – nu doar al meu, ci al întregii dinastii ce-mi va urma 🙂 – nu se poate întâmpla să fie într-o zonă rurală. Nu o vreau aşezată nici în vreun vârf de munte, nici la poale de deal şi nici în mijlocul câmpiei de pe care-ţi zâmbeşte, vara, galbenul necuprins al florii-soarelui, fiindcă nu este o casă de vacanţă, ci chiar casa viitorului, un viitor care se clădeşte zi de zi, cu muncă susţinută şi, bineînţeles, prezenţă permanentă.

Nu neg frumuseţea şi farmecul vreuneia dintre zonele menţionate, sunt toate deosebite, cu adevărat speciale şi aduc culoare şi parfum vieţii. Ele sunt şi vor rămâne, pentru mine cel puţin, zone de agrement, de petrecere a timpului liber, de destindere. Mai mult chiar, unele dintre ele poartă o amprentă de suflet, amprentă în care clipe de  duioase amintiri se împletesc armonios cu dorinţa de întoarcere la rădăcini.

Cu toată această dorinţă, însă, trebuie să privesc spre viitor şi, nevrând ca acesta să decurgă în cele condiţii cântate mai sus, oricât de duioase mi-ar fi amintirile, obiectivitatea trebuie să-şi facă loc printre gândurile şi dorinţele mele.

Există progresul. Există viitorul. Trebuie să ţin cont de prezenţa lor. Şi casa pe care am plănuit să o clădesc, trebuie să fie chiar aşa – una a viitorului.  Al meu şi al celor ce vor veni după mine, deopotrivă.

Pentru acest lucru am ales AIA- Birou de proiectare deoarece, după datele culese din diferite surse, am căpătat convingerea că vom face, împreună, o treabă grozavă, asta însemnând că visul meu va fi pus întâi pe hârtie şi mai apoi va deveni realitate, chiar dacă eu nu am venit cu un plan ori schiţă bine definite, ci doar cu câteva idei. Dar idei, pentru mine, importante. De fapt, chiar esenţiale.

Una dintre ele, este ideea de confort, idee la care nu pot renunţa, însemnând altfel să anulez însăşiProiect casa moderna P+1 conceptul de casă a visurilor mele. Totodată, fiindcă vorbim de o casă gândită şi pentru generaţiile viitoare, situaţie în care va trebui să rămână de actualitate încă foarte multă vreme de acum încolo, stilul în care va fi construită trebuie să fie unul modern atât la exterior, cât şi la interior. Interior care trebuie să  însemne în primul rând spaţiu – spaţiu liber, neîncărcat de mobilier inutil, ce va conferi casei   funcţionalitate. Funcţionalitate ce va veni mai ales din distribuirea ratională a încăperilor, astfel încât două zone distincte să fie prezente: una de zi – ce va cuprinde holul, baia de serviciu, bucătăria, dining room-ul şi sufrageria şi cea de noapte – ce va avea în componenţă dormitorul, baia, camera copiilor, dressing-ul. Prin toate acestea şi în acelaşi timp şi prin design-ul interior pe care îl gândesc ca fiind simplu, dar în acelaşi timp modern,  ea va trebui să ne asigure intimitatea şi să ne inspire nouă, celor ce o vom locui,  sentimentul de acasă – sentiment regăsit doar în căldura unui cămin.

Cea de a doua aşteptare pe care  o am de la arhitecţii cu care discut, este aceea că vreau ca ei să-mi prezinte soluţia care m-ar ajuta să-mi încadrez cheltuielile în bugetul alocat construcţiei şi, mai ales, în cel de întreţinere ulterioară a casei, pentru că trebuie să recunosc, sunt în situaţia în care, în conturile mele bancare  nu se vor buluci niciodată mari grămezi de bani.

Plecând de aici, de la toate aceste date, specialiştii AIA  mi-au prezentat într-o clipită soluţia ideală. Casa ROD.

Pentru că, începând din anul 2020, potrivit directivei 2010/31/EU a Parlamentului Birou de proiectare AIA Proiect - certificare enrergetica birou de proiectare Home certificat energeticEuropean, toate casele nou construite pe teritoriul UE trebuie să aibă un consum de energie aproape zeroAIA Proiect a dezvoltat un proiect de casă eficientă energetic, proiect care aduce casa viitorului în prezent. Casa activă ROD, aşa cum i se spune, produce mai multă energie decât consumă, utilizând  resurse energetice 100% regenerabile.

Proiectul este de aşa natură gândit, încât construcţia are un preţ final mai mic decât al altor construcţii convenţionale ce au aceleaşi caracteristici privitoare la funcţiuni şi spaţiu.

Casa ROD, mi-au spus, înseamnă eficienţă energetică, economie, reducerea impactului asupra mediului, confort şi sănătate, într-un cuvânt stilul de viaţă al viitorului.

În condiţiile acestea, condiţii care mi-au adus un proiect de casă durabil, sustenabil şi chiar ecologic, lucru deloc de trecut cu vederea, am convingerea că visul meu – acela de a avea o casă în centrul urbei, după standarde ce se încadrează în toate cerinţele, chiar şi, sau mai ales, în cele ale viitorului – se va transforma fără întârziere într-o realitate pe care nici nu o bănuiam posibilă până la această discuţie, purtată cu…

AiA Proiect

Sursă video: Youtube
Sursă foto 1, 2, logo: site

Articol scris pentru Superblog, proba a 12-a, Casa viitorului începe azi, cu AIA Proiect

Anunțuri

toamnă, te ador

Ştii că te ador, toamnă,  şi tare mult aş vrea să pot spune că nimic din tine nu mă doare. Dar aş minţi, toamnă.

Mă doare cum îţi abandonezi una câte una, frunzele; cum laşi vântul să le amăgească purtându-le ameţitor spre cer, atunci când le promite visul întregii omeniri: zborul. Şi nemurirea. Mă doare naivitatea lor, încrederea cu care se lasă purtate pe aripa-i înşelătoare.
Mă doare cum ploaia le frânge într-o clipă visul. Cum le lipeşte de pământ acolo unde le spală cu fiecare lacrimă căzută din cer, culoarea, pedepsindu-le pentru îndrăzneala de a spera că pot sclipi şi ele, aşa cum vântul le-a vrăjit, pe bolta înstelată, pentru totdeauna. Mă doare sentinţa ce-o primesc: veţi fi ţărână – nimic mai mult.

Nu e păcat, toamnă de toată a lor splendoare? Nu e păcat de-un vis lipit de caldarâm, călcat fără milă de tălpi nepăsătoare?

Să nu mai vii toamnă dacă nu-ţi poţi ţine promisiunile.

Brodezi în fiecare zi, melancolii. Împarţi iluziile la doi. Şi frunzele. Şi apoi, ploile le îngrămădeşti, toate, în sufletul meu… nu faci decât să mă amăgeşti, toamnă

Nu te mai vreau toamnă, du-te departe – nu, nu vreau explicaţia ta, ia-ţi şi ceaţa cu tine, ia şi răceala vântului, ia amurgul, ia fericirea, ia-mi şi visul, ia-mi iubirea, ia totul toamnă,  nu mai vreau nimic de-al tău cuibărit în mine

Du-te toamnă, nu privi înapoi, nu vreau să-mi vezi lacrima.

…staaai, stai toamnă, nu fugi aşa – nu ştii tu că fără tine eu nu aş şti să fiu?
iartă, toamnă, cearta asta şi lasă totul cum a fost, te implor –  ştii bine că aşa cum eşti, eu te ador

 

My jewelry

O privesc, pierdută, cu un amestec de duioşie, admiraţie şi mândrie în acelaşi timp, mândrie dată de faptul că este cea mai tare din parcare. Nuuu, nu când parcarea este goală 🙂 , ci una plină ochi fiindcă tocmai atunci atrage priviri după priviri şi toată lumea îi face câte o plecăciune. Mai ales bărbaţii, care-i dedică timp de analiză. Şi femeile o gratulează discret cu priviri admirative, este drept, dar ei sunt de-a dreptul fascinaţi.

Nici nu ar putea fi altfel, de vreme ce nu doar exteriorul, care este de un roşu electrizant – o dorinţă de-a mea dintotdeauna –  le atrage privirile ci şi, mai ales, interiorul care este unul de vis şi nu ar putea trece neobservat, interior datorat îmbunătăţirilor pe care am reuşit să i le aduc.

Fiindcă mă leagă multe amintiri de frumoasa mea Skoda, nu am vrut să o dau deoparte pentru una nouă. Nici nu aş fi avut motive – totul merge ca uns la ea. Doar tehnologia, pe care o avea din fabrică, era una cu multe lipsuri şi nu mai cadra cu cerinţele actuale.

M-am convins de asta nu cu mult timp în urmă atunci când, vrăjită de mirajul pe care îl oferă Transalpina, şoseaua cea mai înaltă şi cea mai frumoasă din România, am ţinut neapărat să calc pe drumul supranumit “Drumul Regelui” –  denumire dată pentru faptul că Regele Carol al II-lea, după ce l-a reconstruit, în anul 1938, l-a inaugurat parcurgându-l el însuşi împreună cu familia regală.

Dorinţa mea de plimbare a fost mare, evident, mai mică a fost, însă, putinţa ca excursia să fie una perfectă.

Nu spun că a fost o experienţă rea – nicidecum – doar că neputând să mă orientez în timp util spreEdotec EDT-G305 Sistem de navigatie cu android pentru Skoda Seat VW o pensiune din pricina unui sistem de navigaţie auto deficitar,  am fost obligată să-mi petrec noaptea în maşină. Am fost puţin îngrijorată, recunosc, şi în acelaşi timp un sentiment de frustrare şi-a făcut simţită prezenţa – sentiment resimţit din pricina lipsei posibilităţilor de petrecere a timpului, conform cu obişnuinţele.

Cu toate astea am avut şansa să fiu, aproape la propriu, o noapte printre stele.

Se spune că Transalpina este printre puţinele drumuri pe care se poate ajunge cu maşina până la nori şi chiar dincolo de ei. Ei bine, înnoptând sub cerul liber am fost copleşită de apropierea aceea care te face să simţi, acolo, că poţi purta în palmă, stele. Că  poţi, într-un gest simplu şi firesc, să întinzi mâna şi să le atingi, ca mai apoi să ţi le aduci aproape, să brodezi cu ele perna pe care-ţi cobori capul dintre nori pentru odihnă, ori să ţi le prinzi la tâmple, visând nemărginiri de lume.

A fost o experienţă unică, pe care o vreau repetabilă.

Dincolo de frumuseţea nopţii şi a cerului, însă, întâmplarea m-a făcut conştientă de importanţa unor lucruri – importanţă pe care o sesizezi doar atunci când lipsa lor este acută.

Asta m-a readus cu picioarele pe pământ şi am hotărât să-mi pun maşina la punct cu tot ce ar fi avut nevoie pentru ca reuşita plimbărilor, şi nu numai, să nu se mai bazeze doar pe frumuseţea naturii, ci şi pe posibilitatea de a fi în siguranţă şi a petrece un timp de calitate în interiorul ei, atunci când acest lucru se impune.

La recomandarea unor prieteni ce le fuseseră deja clienţi, am ales Edotec – cei mai buni, mi-au spus ei,  în Car Entertaiment.  M-am convins de asta în momentul în care am accesat magazinul lor online.

Am găsit rapid ceea ce aveam nevoie. Mai mult chiar, mi-au oferit asistenţă la cumpărături prin suportul tehnic dedicat, privitor la produsele comercializate  şi la orice fel de întrebări pe care le-am avut, legate de acestea. Posibilitatea plăţii în rate a produselor cumpărate cu o garanţie de 24 luni pentru acestea şi livrarea gratuită pentru majoritatea produselor, efectuată în maximum 2 zile, au fost argumente ce mi-au întărit convingerea că fac alegerea corectă. În plus, m-au asigurat că există în toată ţara service-uri cu care  se colaborează pentru montarea în optime condiţii a produselor ce le pun în vânzare.

În condiţiile acestea, totul a decurs cum nu se poate mai bine şi astăzi îmi privesc maşina ca pe o bijuterie. Una deosebită, se înţelege, dat fiind că o dată instalat sistemul achiziţionat, timpul petrecut la volan a devenit de o altă calitate şi  o altă…dimensiune. Şi asta doar pentru că am optat, la achiziţionare,  pentru un Modul interfata GPS navigatie USB AUX IN HDMI prin care este permisă  adaugarea de functii noi pe sistemul de fabrică, Skoda. Permite adăugarea de navigatie prin GPS, USB, Media Player audio video, intrare de camera marsarier, HDMI, AUX IN si optional TV tuner sau Bluetooth.

Aşa încât, acum nu doar plimbările de agrement, dar şi deplasările în interes de serviciu mi-au fost dintr-o dată mult înlesnite şi au devenit o reală plăcere, de vreme ce caracteristicile modulului ales îmi oferă:
– navigatie auto GPS ce foloseste cele mai noi hărţi iGO Primo disponibile pentru o gamă largă de regiuni din întreaga lume;
-video ce suportă o gamă variată de formate când citeşte carduri SD sau USB, inlusiv MPEG, AVI, MP4 si WMV;
– posibilitatea adăugării unei camere marşarier  prin intrarea integrată în unitatea de bază:
– SD card; USB , intrare  AUX;

Totodată, prin caracteristicile navigaţiei iGO Primo mi se oferă vizualizare în 3D a traseului parcurs; informaţii live despre trafic; un calcul destul de sofisticat şi foarte exact al rutei parcurse, cu posibilitatea de a vedea aşa zisele rute verzi, rute ce-mi permit reducerea consumului de combustibil si a emisiilor de CO2, având totodată şi funcţia  POI care mă ajuta să găsesc rapid, în apropiere, hoteluri, restaurante, ATM-uri, benzinării, supermarketuri etc. ( funcţie care mi-ar fi fost tare utilă în plimbarea mea pe Transalpina 🙂 ).

Fiindcă sistemul mi-a permis adăugarea  de Tv tuner, am plusat pe acest aspect şi am decis montarea, atât pe plafon cât şi pe tetiere, a unor monitoare pe care redarea de filme şi emisiuni preferate să fie posibilă.

Se înţelege de ce, în aceste condiţii, maşinuţa mea este vedeta parcării, de ce pentru mine este o bijuterie pe 4 roţi pe care o privesc cu amestecul de duioşie, admiraţie şi mândrie, pomenit mai adineauri,  şi de ce pentru următoarea excursie cu grupul de prieteni a fost aleasă ca partener de drum.

Un partener cu care Transalpina, pe care vom merge împreună, va fi din nou un drum de poveste, un drum ce urcă ca de obicei până la stele, de data aceasta însă – cu ajutorul micii mele bijuterii – un drum ce va căpăta alt înţeles şi timpul petrecut pe el o  altă…dimensiune.

Un drum şi un timp parcurse la superlativ datorită specialiştilor nr. 1 din România, în Car Entertainment …

Articol scris pentru Superlog 2016, proba 11, Navigați în lumea gadgeturilor auto!

doar un pas…

… unul înapoi – unul ce te îndepărtează de ceea ce vrei să atingi, chiar dacă mai sfâşie o dată în plus un suflet zdrenţuit de atâtea renunţări – un pas pe care îl vei face şi astăzi la fel de bine ca pe cel de ieri, doar pentru a-ţi reuşi cel de  mâine

Îţi rămâne doar să priveşti. Asta poţi, ai voie. Îi poţi alătura decorul de toamnă şi îi poţi aduce împrejur cât arămiu vrei, dacă vrei. Ori, şi mai bine, ruginiul acela preţios care i se potriveşte atât de bine, fiindcă imaginea însăşi spre care priveşti este preţioasă. Mult prea preţioasă pentru a fi atinsă; tot atingând-o s-ar putea întâmpla să o strici şi nu ai suporta niciodată una ca asta, doar ţi-e peste măsură de dragă…

…e un pas care te îndepărtează de putinţa de a atinge, e drept, dar îţi aşază-n suflet o icoană pe care, sfâşiat de atâtea renunţări, o va primi cu bucurie şi o va feri de vânturile reci de acolo. O va îmbrăţişa cu infinită dragoste , ocrotind-o. Va fi fericirea lui la fel ca atunci când avea voie să şi atingă.

Doar un pas înapoi – de atât e nevoie ca ceea ce priveşti cu intensitate să-şi păstreze splendoarea.