răzlețe

M-am mai gândit – nu cred că mergem mai departe, așa cum spuneam anterior ci mai degrabă ne îndepărtăm. Forțat sau benevol? În mod sigur e vorba despre un melanj între ele două.

răzlețe

Toate trec. Absolut toate. Fie ele bune, fie rele rămân în spate. Sau poate că suspendate. Așa, suspendate, în firescul lor balans se mai ating în tăcere de câte un gând ori emoție. Tăcute și ele.

Și mergem mai departe…

răzlețe

Când ești în suferință, de pildă bolnav, te întrebi dacă lucrurile cărora le-ai dat atâta importanță merită cu adevărat statul de prioritar.

În altă ordine de idei, mă muncește de o vreme un gând: aș putea oare număra frunzele ce cad?

răzlețe

Totul, totul a devenit parcă mai interesant de cum a fost. Mai ales noi, oamenii…

răzlețe

Port cu mine doruri. Dureri. Visuri. Pe unele le-aș putea face cunoscute. Aș avea poate chiar și cui le spune. Cu toate astea, la ce bun?

Poate că ar fi numai întru ușurarea sufletului meu dar împovărarea celui ce le ascultă fiindcă multe dintre ele sunt „ireparabile”. N-ar fi cinstit. Și nici drept .

De-acea duc cu mine ce e al meu. Bun ori rău.