zile de vară…

…cu sentimente contradictorii, împliniri, aşteptări, abandonări, visări.

Mulţumesc, soare!

„Prietenia este un orizont – unul care se lărgeşte ori de câte ori ne apropiem de el.”

Astăzi este ziua în care s-a lărgit orizontul.  Şi soarele este întotdeauna pe linia lui.

 

eternul „te iubesc”

Eşti desenat în mintea mea

privirea ta m-a prins de încheietură

şi mâna ta în suflet ea îmi stă

când doare, este frig sau rău îmi e

m-alintă tandru cu a ei căldură.

Nu eşti departe niciodată

te simt aici în  timp ce scriu

nu-i greu, eşti parte din lumina

ce-mi stă-n privire-ntotdeauna

Ştii c-am capturat a ta iubire,

şi-am ferecat-o în amintire…

Că eşti iubit să nu te superi,

e prea frumos la mine în suflet

ca dragostea să vrei s-o spulberi…

Nu spune nu iubirii mele

căci dor aceste mâini întinse spre zenit

purtând pe-un taler de argint

inima-mi ce bate pentru tine.

…Vor fi furtuni sau numai ploi

un curcubeu va apărea mereu

din vis, din zâmbete, din noi.

Noi…doi străini iubindu-se în noapte

prin gesturi, prin mii şi mii de şoapte

prin degete  ce scriu – rescriu, febril,

tatuat pe suflet, eternul „te iubesc”.

zece vieţi…

… şi acea minune, ar fi tot ce-ar trebui.

 

de ce…

… mi-am amintit de mine? Doar pentru a întelege că timpul ăsta nemilos, neîndurător, nu se măsoară numai în secunde ci are şi fluturări de clipe?

Clipe  cu altfel de înţelesuri, cu aşteptări, clipe ce ating eternitatea odată cu împlinirea, clipe când stelele sărută noaptea,  când soarele în asfinţit iubeşte marea, când ploile lasă cerului ca amintire curcubeul, clipe când inima în piept se frânge de suspine, când auzul e îndrăgostit de dulceaţa şoaptelor, când timpul vine în secunde şi trece-n amintiri nespuse, clipe când sufletul pluteşte pe aripi de îngeri

De-asta mi-am amintit de mine… Chiar dacă…