O ultimă zi …

… de mai, zi de primăvară, un gând ivit din nostalgia zilelor deja trecute. Zile cu aromăImage result for imagini primavara de căpşuni, cu miresme de liliac, zambile şi lalele.

O primăvară cu gust dulce-amărui similar cireşelor de mai, rămas din nopţile lungi şi reci, învăluite în cuvinte blânde, calde, pline de freamăt şi mister, zile pe măsură, cu ploi dese imitând o iubire eternă: toamna. O primăvară cu absenţe şi prezenţe, marcată de înţelesul unor cuvinte ca „deosebit” ori „special”.

O primăvară cu luni şi zile vibrând de culoare şi parfum, de dor şi iubire , de aşteptări şi împliniri, de lacrimi şi zâmbete, de soare şi ploi, cuvinte, oameni şi gesturi, plimbări… înşirate bobiţe de mărgăritar pe-un gând ce alunecă uşor în amintire pentru a se cuibări apoi cuminte  în suflet.

…de primăvară ai cărei paşi au alunecat uşor, ca un zâmbet blând prins în cuvinte purtate ca într-un vis pe aripi de fluture în zbor, atins firav de mângâierea cerului.

dimineaţă de mai.

Răcoare, ceva soare, lumină, verde, speranţă, linişte, priviri distrate, siluete copleşite, copii adormiţi, nepăsători de procesul cunoaşterii lumii în care sunt târâţi de părinţi revoltaţi pe stat, pe neam, pe glie şi pe europa că nu-i america, pe terra că nu-i ca marte, pe şosea că nu-i ca-n state, pe job că nu-i pe wall street, pe prunc că nu-i olimpic…felinare încă-n uz, maşini bengoase, între ele cea cu pâine, vara care nu mai vine, paşi grăbiţi, bani număraţi, cafeaua de la automate, monede rostogolite pe asfaltul maltratat de tocuri cui sau mângâiat sub pantofi cu talpa de plută, iarba adulmecată de cîini cu pedigree, trandafiri în multe culori, lămâiţa cu o notă de curat, de parfum, de nou, de mai mult, pisici stinghere, ciripit de păsărele..

Dimineaţă de mai – oameni, paşi, gânduri, vise…

într-o zi

Într- zi, poate, nu va mai durea atât de tare. Nici tăcerea, nici privirea, nici cuvântul.Image result for imagini triste

Într-o zi, poate, nu va mai exista atâta dor. Dor de alte zile. Zilele când sufletul era la locul lui şi nu plecat în căutări inutile după ceva ce a fost şi nu mai este, după liniştea de demult, după toate câte le-a avut. Şi tot ce cândva deodată a pierdut.

Într-o zi, poate, un suflet ostoit de căutări, de atâtea întrebări, de dorul unei linişti spartă în  cioburi mii , îşi va găsi pacea.

Într-o zi, poate, o mână nevăzută va avea puterea ori blândeţea să oprească din curgerea lor eternă lacrimi ce se rostogolesc pe un obraz mereu ud.

Într-o zi, poate, un suflet chinuit va înţelege de ce, parcă, toată greutatea lumii, toată nefericirea, i-au fost date numai lui.

De ce, de ce , de ce – într-o zi, poate, nu vor mai exista întrebări şi lumina va coborî şi peste înţelegerea lui şi toate căutările, frământările vor lua sfârşit şi atunci va redescoperi poate, o lume în care are sens să existe, să spere, în care nu va mai simţi singurătatea, dorul, înşelăciunea, minciuna, respingerea, suferinţa, lacrima, uitarea, .

O zi, doar o zi, în care să nu mai doară. Nici tăcerea, nici privirea, nici cuvântul.

clipe.

Viaţa în clipe – o clipă de iubire, una de întristare, o clipă de tandreţe  ori dintr-un sărut…. O clipă de amor, una de plictis, alta dintr-un dans, clipa fericirii ori cea a minciunii, clipa nebuniei, a mândriei, clipa suferinţei ori a desfătării, clipa unui surâs, clipa dezmierdării, clipa pierzaniei sau a regăsirii, clipa visării…O clipă de invidie ori de satisfactie, clipa orgoliului şi a speranţei, clipa răsăritului şi a întunecării…şirag de clipe – clipe risipite, clipe (re)trăite.

Viaţa ca o clipă – clipa supremă.

eşti tu…

Eşti înger şi eşti demon, plăcere şi durere,

Eşti totul şi nimicul,  restul şi întregul,

Întunericul,  lumina,  dragostea şi ura,

Eşti timpul şi secunda, tăcerea şi cuvântul.

Eşti soarele şi luna,  pământul cu ţărâna.

Apa şi cu vinul, iubirea şi veninul.

Eşti bun, eşti blând…perfect!

Eşti tu – tot ce eu iubesc!

*tim*