„mic-mic-mic”

…cât un început de promisiune.

Dorință de…Potecuță:

(nu știu să-l pun la tine; dacă-mi spui cum, sau dacă îl poți „transfera”… e al tău, îți aparține. mie mi-a făcut plăcere 🙂 , pe tine sper să te bucure)

 

5 gânduri despre &8222;„mic-mic-mic”&8221;

  1. Lucillette, draga mea! Ştii că asta s-a nimerit de ziua mea şi că e un cadou de care m-am bucurat ca un copil? Ieri, fiind ocupată cu musafirii, am ratat postarea.
    E minunat! Şi are o parte din verdele… potecilor la care visez deci e şi personalizat.
    Am salvat poza, să o am. Nu ştiu dacă azi mă va ajuta inspiraţia să pun de-o postare dar cu prima ocazie voi face o magie sau ceva, că nu mă pricep nici eu, şi transfer şi la mine asta.
    Îţi mulţumesc mult! Eşti o drăguţă!
    Am voie să-i spun Potecel? 😀

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Pingback: Jurnal cu alb şi curcubeu | Poteci de dor

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul