din ceașca de cafea (19)

In fiecare noapte mă prinde dorul de tine lăsat in urmă diminețile, la trezire, când deschid iute ochii și îi scald în lumina rece și ușor bosumflată a zorilor abia mijiți.
Fiindcă în fiecare noapte li se așează sub pleoape păcate grele și vise vinovate. Încep atunci când îmi strâng bine brațele sub mine să nu te mai cersească în somn, să nu se mai întindă după tine, să nu trăiască fantezia. Și gândului îi cer cu vehemență să păstreze distanța – ea nu e una întâmplătoare, îi spun, dar nici că mă ascultă. Se smucește și mă trage după el. Alerg în urma-i, cu respirația tăiată nu de efort, ci de teama că n-am să țin pasul și n-am să te pot vedea încă din prima clipă a întâlnirii. Mi s-ar părea că am irosit un veac de fericire. E o întâlnire dincolo de posibil? Și ce dacă?? Mâinile tot se întind, ochii se închid și orizontul niciodata de atins mi se așează în palme. Și tu, lângă inima mea.
Ce va fi mâine, la trezire? Nimic… Deschid iute ochii și îi scald de visul nopții în lumina rece și ușor bosumflată a zorilor abia mijiți…

18 gânduri despre &8222;din ceașca de cafea (19)&8221;

  1. Minunate si sublime gânduri !O aroma de cafea, puternica si savuroasa, care mi-a patruns în cele mai profunde locuri ale fiintei, stârnind sentimente paradoxale, ciudate, adormite de tacerea din noapte.
    Merci draga Lu’, pentru tot ce scrii !

    Apreciază

  2. Când am privit, preț de câteva minute, nunta regală la TV, am prins fix momentul cu cei doi în caleașcă. Și mi-am adus aminte despre un dialog mai vechi cu tine pe teme similare… Mi-a plăcut emoția reamintirii.

    (Iarta-mă, Lu, știu că acest comentariu n-are legătură cu scrierea ta încafelată)

    Apreciază

    • Imi amintesc, acum ca spui, dialogul. Mă bucură emoția ta, înseamnă că el, momentul de atunci, n a fost chiar unul oarecare.
      Nunta n am vazut-o.
      Poate să n-aibă niciodată legătură intervenția ta cu ceea ce scriu; și mai bine ar fi, ar însemna că s au depăsit unele linii, oarecum protocolare.
      Seară faină să ai tu, Oana!

      Apreciază

  3. Buna, draga Lu’ ! Ce mai faci ? Esti bine ?
    Dau o cafea si-o savarina, daca-mi oferi o raza de lumina ! 🙂

    O saptamâna sublima si senina !

    Apreciază

    • Cu excepția savarinei, tot ce-ai propus tu imi este complet paralel. Și muzica pe care o cântă flăcăul ăsta aproape balerin – muzică ale cărei înțelesuri sunt confuze (vezi acolo unde zice că toți banii câștigați într-o vară îi papă într o seara ba cu o do’nșoară, ba cu pretenii lui), și cafeaua și, în ultimă instanță, chiar și prezența ta. Iertată fie-mi mojicia ptr ultima parte. O să te consoleze gândul că mă știi deja de om needucat. Sper și eu…
      Altfel, eu sunt. Nici bine, nici rău, mulțumesc de întrebare.
      Raze de lumină, n-am. Caută mătăluță în altă parte. Poate, poate…

      Apreciază

    • De glumă, Iosif? Poate că pentru azi, ieri ori mâine n-oi fi având aplecare spre, dar cu siguranță știu. Dovada e chiar în faptul că mai sunt – viața, ea înseși, fiind o glumă. Cam sinistră uneori.
      Eu mai rămân, Iosif, tu mergi (degrabă ori mai molcom, tu știi) încotro ți s-o potrivi!

      Apreciază

    • Deși n-ai vreme, ai făcut ditamai oprirea pe aici să mi rezervi savarina si ciocolata caldă. Chiar pierdere de vreme, Iosif, dear – dulciuri fel de fel știu eu să fac. Și să mănânc. Mergi, dar, în treaba ta. Nestingherit.

      Apreciază

Lasă un răspuns către Iosif Strasbourg Anulează răspunsul