In fiecare noapte mă prinde dorul de tine lăsat in urmă diminețile, la trezire, când deschid iute ochii și îi scald în lumina rece și ușor bosumflată a zorilor abia mijiți.
Fiindcă în fiecare noapte li se așează sub pleoape păcate grele și vise vinovate. Încep atunci când îmi strâng bine brațele sub mine să nu te mai cersească în somn, să nu se mai întindă după tine, să nu trăiască fantezia. Și gândului îi cer cu vehemență să păstreze distanța – ea nu e una întâmplătoare, îi spun, dar nici că mă ascultă. Se smucește și mă trage după el. Alerg în urma-i, cu respirația tăiată nu de efort, ci de teama că n-am să țin pasul și n-am să te pot vedea încă din prima clipă a întâlnirii. Mi s-ar părea că am irosit un veac de fericire. E o întâlnire dincolo de posibil? Și ce dacă?? Mâinile tot se întind, ochii se închid și orizontul niciodata de atins mi se așează în palme. Și tu, lângă inima mea.
Ce va fi mâine, la trezire? Nimic… Deschid iute ochii și îi scald de visul nopții în lumina rece și ușor bosumflată a zorilor abia mijiți…
Minunate si sublime gânduri !O aroma de cafea, puternica si savuroasa, care mi-a patruns în cele mai profunde locuri ale fiintei, stârnind sentimente paradoxale, ciudate, adormite de tacerea din noapte.
Merci draga Lu’, pentru tot ce scrii !
ApreciazăApreciază
Cred că doar cuvintele îți sunt paradoxale și ciudate. Și, pare-se, niciodată adormite
ApreciazăApreciază
E tare specială cana ta de cafea, mereu dă naştere unor gânduri frumoase.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Potecuță!
ApreciazăApreciază
O fi și ca tine
ApreciazăApreciază
Când am privit, preț de câteva minute, nunta regală la TV, am prins fix momentul cu cei doi în caleașcă. Și mi-am adus aminte despre un dialog mai vechi cu tine pe teme similare… Mi-a plăcut emoția reamintirii.
(Iarta-mă, Lu, știu că acest comentariu n-are legătură cu scrierea ta încafelată)
ApreciazăApreciază
Imi amintesc, acum ca spui, dialogul. Mă bucură emoția ta, înseamnă că el, momentul de atunci, n a fost chiar unul oarecare.
Nunta n am vazut-o.
Poate să n-aibă niciodată legătură intervenția ta cu ceea ce scriu; și mai bine ar fi, ar însemna că s au depăsit unele linii, oarecum protocolare.
Seară faină să ai tu, Oana!
ApreciazăApreciază
Frumoa curge visul….
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Buna, draga Lu’ ! Ce mai faci ? Esti bine ?
Dau o cafea si-o savarina, daca-mi oferi o raza de lumina ! 🙂
O saptamâna sublima si senina !
ApreciazăApreciază
Cu excepția savarinei, tot ce-ai propus tu imi este complet paralel. Și muzica pe care o cântă flăcăul ăsta aproape balerin – muzică ale cărei înțelesuri sunt confuze (vezi acolo unde zice că toți banii câștigați într-o vară îi papă într o seara ba cu o do’nșoară, ba cu pretenii lui), și cafeaua și, în ultimă instanță, chiar și prezența ta. Iertată fie-mi mojicia ptr ultima parte. O să te consoleze gândul că mă știi deja de om needucat. Sper și eu…
Altfel, eu sunt. Nici bine, nici rău, mulțumesc de întrebare.
Raze de lumină, n-am. Caută mătăluță în altă parte. Poate, poate…
ApreciazăApreciază
Merci draga Lu, pentru cuvinte si amabilitate, sunt ascultator si am sa merg în alta parte.
Fii binecuvântata !
ApreciazăApreciază
Așa, dragă Iosif.
ApreciazăApreciază
Bine ! Credeam ca mai stii de gluma ! Scuza-mi dar, te rog, impertinenta si lipsa de seriozitate !
Ramâi cu bine, draga Lu !
ApreciazăApreciază
De glumă, Iosif? Poate că pentru azi, ieri ori mâine n-oi fi având aplecare spre, dar cu siguranță știu. Dovada e chiar în faptul că mai sunt – viața, ea înseși, fiind o glumă. Cam sinistră uneori.
Eu mai rămân, Iosif, tu mergi (degrabă ori mai molcom, tu știi) încotro ți s-o potrivi!
ApreciazăApreciază
Ramânem deci la …savarina si poate-o ciocolata calda, dar nu acum ,caci nu am vreme, poate în lumea aialalta ! 🙂
ApreciazăApreciază
Deși n-ai vreme, ai făcut ditamai oprirea pe aici să mi rezervi savarina si ciocolata caldă. Chiar pierdere de vreme, Iosif, dear – dulciuri fel de fel știu eu să fac. Și să mănânc. Mergi, dar, în treaba ta. Nestingherit.
ApreciazăApreciază