despre cât de deranjant este firescul

A nins. Simplu, curat. Mult, deci minunat. A nins fiindcă este iarnă. Nimic exceptional în asta, ci mai degrabă un firesc deranjant. Pentru unii. Mulții sau puțini, nu știu. Dar știu despre mine. Știu că mă bucură. Știu că nu văd în ea, în ninsoare, vreo amenințare. Nici vreo piedică. Nu-i văd vina. Îi văd doar albul cu care mi umple privirea, tăcerea pe care o așează peste ale mele gânduri. Pentru un timp, amuțesc și ele. Și nu fac altceva decât să respire profund, cu nesaț, un aer de demult. De atunci de când totul era poveste. Poveste cu flori de gheață în ferestre, cu țurțuri reci și un lac înghețat, transformat, rudimentar, în patinoar.
Acum, cu toții au uitat povestea. Înjură zăpada, aruncând frenetic vorbe de ocară peste a sa tăcere. O găsesc că fiind inoportună, deplasată si, fără doar și poate, neavenită. Invocă zeii pentru o grabnică desprimăvărare, pentru raze multe de soare, pentru ghioceii ce i vor bucura o clipă, două. Bine, poate puțin mai multe, de au să vină însoțiți de un cadou mai altfel, mai râvnit, mai timp îndelungat dorit.
….
Mult zgomot pentru nimic. A nins. Fiindcă a trebuit. Fiindcă e un timp pentru fiecare lucru. Timp pe care îl grăbim noi, pe care îl sucim și răsucim după propriile nevoi. Apoi uităm că l-am cârmuit defectuos și ne pornim a-l certa. Nu ne-a dat senzaționalul. E cam tot ce ne mai mișcă. Inima.

Reclame

6 gânduri despre &8222;despre cât de deranjant este firescul&8221;

  1. Frumoase cuvinte, Lu.
    Cel mai mare of pe care îl am este că nu mă pot bucura de iarnă, de firescul ei, cum bine spui. De la un anume moment, din copilărie, am asociat-o cu pericolul, iar asta a crescut, în timp, devenind fobie (motivele-s multiple și n-o să le dezvolt aici). Nici nu știi cum privesc pe geam, cu ochi plânși, neputându-mă bucura de albul ei zglobiu.
    Mi-a plăcut textul tău, de asta ți-am scris… câtă dreptate ai!

    Apreciază

    • Eu doar am scris, Oana, n-am certat pe nimeni. Sunt de părere că fiecare știe în sinea sa despre ce vorbește atunci când o face. Nu pretind eu explicații. De cele mai multe ori nu mi le doresc, aduc cu ele dureri. E bine sa ne limităm la cele deja avute (pe persoană fizică 🙂 ) dacă vrem să mai respirăm cât de cât normal.
      Altfel, iarna e frumoasă. Ca și primăvara, vara ori toamna. Avem preferințe, sigur, dar asta nu anulează bucuria de a trece prin fiecare în parte.
      Zi bună, Oana! Curând, poate chiar fără ochi plânși la vederea atâtui (e corect scris?) alb.

      Apreciat de 1 persoană

        • Lasă-l! Pe lingvist, zic. Ar trebui sa scoată nasul din dexuri, ar da cu ochii de zăpadă și ar uita, poate, de corecturi. Cred că nu i ar rezista…
          Mă bucur că mi-ai putut vorbi mie despre o durere. Imi pare rău în acelasi timp că ea există.
          Mulțumesc, Oana!

          Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s