înapoi, în trecut

A fost odată, demult-demult-demult, un copil ce credea că lumea, frumusețea ei, nu este mai departe de vârful degetelor unei mâini leneș întinsă înspre ea. Nu era vreo grabă în a o cuprinde în palma întreagă, de vreme ce-i stătea atât de aproape și într-atât de neclintit frumoasă. O simțea doară acolo, prezentă, și în statornicia aceea se ghicea o promisiune. Una fermă. A vieții înseși.

Pe urmă, timpul a prins a se învârti amețitor, secundele ce-l măsurau băteau fără încetare un ritm alert, nestăvilit. Ziua se transforma fulgerător în noapte, verile își prefăceau prea iute florile în frunze moarte pe alei, clipele însumau ani și mâna întinsă…Mâna permanent întinsă căta cu vârful degetelor să atingă – ca atunci demult, demult- frumusețea unei lumi ce se promisese – înșelătoare ori numai încrezătoare – pe sine. Un gest bizar în încăpățânarea sa. Menținut fără preget căndva, mai apoi încet încet uitat. Astăzi – cu totul abandonat. Fiindcă astăzi în vârful degetelor nu se mai simte, nu atât nemărginirea promisă cu timp în urmă, cât nici măcar promisiunea. Întinse arareori, cu totul întâmplător, ele pipăie, în schimb, o altă permanență: golul ce se întinde dincolo de ele. Doar privirea prinde uneori linia orizontului. Nicio bucurie în asta. El nu oferă nimic. Fiindcă-i îndărătnic. De neatins.

Era doar atunci, demult, un vis să-l tot atingi. Fiindcă acolo, departe, proiectat pe asfințit, era un basm ce se rupsese din toate basmele știute. Din ele toate se întrupase el. Ca Feți-Frumoșii ce reveneau la viață prin suava atingere a Domnițelor cu păr bălai. Un basm mai basm ca oricare altul, un basm frumos caligrafiat pe un caiet cu foaie velină, citit și recitit fie noapte, fie zi. Basmul ce-l va trăi aievea, își spunea copilul, imediat ce va călca acea promițătoare linie a orizontului.

Fremăta de nerăbdare la fiecare zori de zi, la fiecare asfințit. Alteori însă nu se grăbea – părea neclintit acolo. Doar culorile pe care era proiectat se preschimbau. S-a întrebat o vreme de ce și-ntr-un târziu a înțeles. De vină era cerul. Și timpul. Soarele. Luna. Lumea… Nu basmul!

A rămas încrezător. A tot făcut un pas, un altul apoi, și încă alți câțiva. Și tot pășind înspre el, s-a îndepărtat cu totul. De jocul hoții și vardiștii, de țară-țară vrem ostași, de sania improvizată, de ceolofanul strâns legat sub tălpi, de lacul înghețat care plesnea de plăcere când pucul – un căbune- brichetă – îi scrijelea suprafața oricum imperfectă și o mulțime de picioare patinau poticnit după el…
Cu toate astea, alunecarea i-a fost copilului fără oprire. Și fără supărare. Doar și anotimpurile reveneau! La fel se va întâmpla și cu el, își spunea. Când are să simtă în palma întinsă marginea aceea de lume visată, aflată acum în departare dar spre care pășea încrezător, se va întoarce. Va juca din nou șotronul în țărâna drumului. Cănile și paharele se vor sparge iarăși cu totul accidental și tot numai pentru decorul de pe ele transformat în ciob de aruncat în următoarea pătrățică de cucerit. Iși va construi din nou bărci și vapoare – o întreagă flotă- din foile scrise ori virgine ale maculatorului și le va lansa la apă cu același zâmbet de cuceritor ce-i însoțea neclintit copilăria. Va construi cazemate în crângul din spatele casei, va îngrămădi zăpada într-un derdeluș improvizat, va bate în lung și-n lat apa pârâului de alături și desișul ce-l înconjoară, va fura cu aceeași inocență mere, pere și cireșe din pomii tuturor vecinilor. Și coarne! Păzite de doi dulăi strașnici ce puteau fi lesne distribuiți în filme demne de văzut…Va face din nou toate câte a mai făcut și toate câte i-au mai rămas de făcut. Timpul era și atunci mult prea scurt. Și graba spre acel ceva din depărtare îl gonea și mai tare…

Doar că nu s-a mai întors. Pașii, pe-atunci niciodată ezitanți, l-au purtat departe de toate câte le știa dar nu l-au apropiat niciodată de depărtarea aceea ce s-a dovedit mișcătoare și nu de sine stătătoare cum își închipuise.
Mișcător a fost și tot ce a întâlnit pe drumul înspre acolo, mai nimic nerămânând încremenit. Nici promisiunile nu au rezistat, nici chiar angajamentele ferme, numite pretențios jurăminte, și nici măcar culorile din asfințit. Care n-au devenit cu vremea neclintite, definitive. Ca nimic altceva, dealtfel.

Motiv pentru care a renunțat să mai creadă că basmul de demult e de trăit și a vrut să se întoarcă acolo de unde plecase, ca-ntr-un refugiu.

Înapoi, în trecut, te întorci numai cu gândul, a înțeles atunci când a deschis poarta prin care a vrut să fugă de acest aici și acum dezamăgitor. Și cu sufletul te mai poți întoarce acolo. Niciodată însă cu totul, a înțeles mai apoi. Niciodată pentru podul cu vise. Nici pentru a trăi basmele naiv închipuite.

Reclame

15 gânduri despre &8222;înapoi, în trecut&8221;

  1. Faina poveste, chiar nemuritoare !

    Nimica nu este nou sub Soare,
    Timpul si spatiul sunt iluzii.
    Totul e-ntr-o continua miscare,
    Un labirint de vesnice confuzii,
    Si verbul Être…infinitiva conjugare !

    Un Weekend de vis, draga Lu’ !

    Apreciază

  2. Intr-o perioada credeam ca sunt singura care a simtit asa, dar acum vad ca nu de multe ori.
    Credem ca sacrificam totul pentru visele alea care o data ne luau navala…Alea care se simteau dincolo de cuvinte, chiar asa, ca niste promisiuni, greu definite, dar mai marete ca orice basm… pentru ca le simti atat de viu in centrul fiintei tale, curgandu-ti prin plamani cu fiecare respiratie pe care o ai.
    Cu ce iti umpli plamanii mai apoi? Apoi, dupa ce treci prin viata pierzand acele reverii, privind disperat cum se departeaza din ce in ce de mintea ta, ca sa le mai poti simti. Ajungi sa cotrobai lumea trecand uneori chiar si prin visele acelea promisiuni din copilarie, dar ce cauti de fapt e sa le simti cum te faceau sa te simti atunci. Nu mai poti.
    Ce mai respiri in fuga ta?
    Ele s-au departat de tine?
    Sau tu de ele?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s