copleșitor

Se zbate noaptea, cu tot ceru-i, la fereastra-mi.

Lasă-mă pentru o clipă, una infinită, în camera ta, șoptește abia auzit, propria-mi întunecime îmi pare acum copleșitoare.

Știu cum este. Uneori și pe mine mă copleșesc toate ale mele – și nopțile, și zilele, și dorurile, așteptările, visările.

Reclame

2 gânduri despre &8222;copleșitor&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s