homosexualitatea

Homosexualitatea. Un subiect încă delicat, încă furnizor de şuşoteli şi blamări, motiv de negări pentru cei ce o trăiesc activ, motiv de scârbă pentru cei ce o privesc ori o bănuiesc la cei din apropierea lor. Evident că nu pentru toţi, societatea a evoluat. Într-atât încât nu se mai ard pe rug vrăjitoarele şi nici nu se mai pornesc războaie mondiale pentru cotropire şi alipire teritorii. Dar încă o deranjează în mod direct afacerile personale ale vecinului, colegului ori necunoscutului.

Şi fiindcă ura nu mai este demult o ţoală la modă, societatea s-a reorientat şi nu a rămas în fundul gol. I-a întors acesteia gulerul pe dos, i-a aplicat o cingătoare imediat sub bust – gest inteligent, întreaga ţinută căpătând dintr-o dată supleţe  – i-a preschimbat numele în dezgust şi a urcat din nou pe podiumuri unde defilează ca şi până acum cu tot felul de pricipii la purtător, pe post de accesoriu obligatoriu. Uneori accesoriul e doar un plic în care nu poate încăpea mai mult decât cartea de identitate, un ruj şi un rimel. Suficient. O imagine, se spune, valoarează mai mult ca o mie de cuvinte. Adevărat. Să te fi făcut frumos şi să taci îndelung… Iată cheia succesului.

Aşadar, homosexualitatea este acel lucru despre care încă nu vorbim liber.  Şi bine facem. Am afla ce nu vrem să ştim. Ne-ar înfiora, ne-ar îngrijora şi în cele din urmă ne-ar dezgusta. Cum altfel?? Şi mai ales, ne-am simţi obligaţi să luăm atitudine.

Nu, nu prea ne mai permitem să urâm, asta am înţeles că dă foarte prost la cel For Superior dar ne putem feri coatele să nu ne atingă ei, gay-ii. Dacă îi lăsăm să ne atingă ne infestăm de o boală ruşinoasă şi-i posibil chiar şi să creadă aceștia că am putea fi interesaţi de o…lipeală! Teama-i mare, nu glumă…

Sărăcuți mai suntem la cap – deloc nu ptem gândi că ne sunt aidoma. Şi că dacă unii (abţinându-mă să spun – noi; care adică, noi??) iubesc (doamne, şi cum iubesc!) şi ceilalţi (că iar nu pot spune – ei) iubesc. De ce un act de apropiere  intimă se numeşte dragoste şi altul desfrâu ori dereglare? De ce în inima unuia vibrează un sentiment frumos şi în a altuia n-ar fi posibil să fie loc de acelaşi sentiment? Mă tot întreb.

Homosexualitatea reprezintă atracţia romantică, atracţia sexuală sau activitatea sexuală între membrii de acelaşi sex sau gen (…) Înţelegerea ştiinţifică indică faptul că orientarea sexuală nu este o alegere, ci mai degrabă un proces complex în care sunt implicaţi factori de natură biologică şi de mediu. Cercetările au arătat faptul că homosexualitatea este un exemplu normal şi natural al variaţiei sexualităţii umane şi nu reprezintă o sursă de efecte psihologice negative prin şi din ea însăşi. Aşa spune wikipedia. care inserează în descriere şi o imagine sugestivă:

1024px-Homosexual_couple_kissing_in_Andalusia

Cu specificaţia – cuplu homosexual sărutându-se în San Sebastián, Andaluzia

Ştiu. O astfel de privelişte produce majorităţii dezgust şi reacţii în sensul firesc acestuia. Ciudat cum tocmai lor, bărbaţilor, le este dezgustul şi mai pronunţat. De ce oare? Poate fiindcă li se pare că sexul (nefiind vorba doar despre iubire, şi ea oricum nu se reduce doar la atingeri platonice)  dintre doi bărbaţi anulează masculinitatea acestora. Dar cu ce oare diferă acesta de un sex oral ori anal cu o femeie? Iar mă întreb…Din păcate nu găsesec niciun răspuns. Ba da, aş avea unul. Şi anume că femeia este considerată un soi de păpuşă bună de întors pe toate părţile. În prezenţa căreia masculinitatea devine un fapt demonstrat. Sau, oricum, uşor demonstrabil.

Când vine vorba despre femei, însă…

gestul-unui-cuplu-de-lesbiene-a-socat-o-tara-intreaga-186478

…imaginaţia fiecăruia o ia razna. A bărbaţilor, cu siguranţă. Ce ne facem însă atunci când imaginaţia este a aceloraşi bărbaţi care înfierează comportamentul homosexual al semenilor lor dereglaţi (un termen blând, presupun)? Cum s-ar putea numi asta? Nu ştiu…

Sunt convinsă însă că aceiaşi lupi moralişti de mai adineauri  brodează pe o imagine ca cea prezentă mai sus, nopţi de basm. Erotic. Cu ei în centru. Evident.

Desigur, nici femeile nu fac excepţie de la judeca pe ale lor surate, făţiş, cu toate că un studiu confirmă că o femeie din trei ar accepta să-şi petreacă o noapte cu o alta. Cu doi masculi grozavi, probabil că procentul n-ar fi altfel decât similar. Şi, desigur, nici noaptea lor n-ar fi mai prejos. Tot basm.

Deci, avem sau nu avem ceva împotriva gay-lor? Dacă avem, cât de sinceri suntem în condiţiile în care se dovedeşte că nu suntem străini de unele fantezii? Şi nu doar fantezii, unele fiind demult trecute în contul multora drept experienţe de neuitat. Şi de neratat, probabil.

Până când ne vom clarifica nouă inşine ce avem de clarificat…

wireap-1af2a25fb5f9428cbed2c931883d3526-16x9-992_34112300

Cele două americane (în vârstă de 9o și 91 de ani la acea dată)  s-au căsătorit după 72 de ani de iubire / FOTO: abcnews.go.com – preluat de pe tvr.ro

„Am trăit viaţa în doi din plin, cu multe împliniri şi călătorii. Am cunoscut toate statele nord americane şi am fost de două ori în Anglia şi Canada. Am trăit momente bune împreună” avea să declare, pentru cotidianul britanic „The Guardian”, Alice. Completând-o pe Alice, Vivian a spus că e nevoie de multă dragoste şi dedicaţie pentru a menţine, atâta timp, o astfel de relaţie.

Posibil să fi fost cu totul altfel de dragoste decât cea sugerată de imaginea următoare ce înfățișează un tânăr cuplu heterosexual.

Cum-sa-te-comporti-cu-un-partener-coleric

 

Eu şi homosexualitatea…

Deşi trăiesc într-un oraş mediu ca mărime, nu am întâlnit niciodată un cuplu şi nici măcar un el sau o ea care să sugereze un comportament gay. Poate numai şi numai fiindcă nu am căutat să înţeleg care ar fi preferinţele sexuale ale celor cunoscuţi ori ale celor cu care m-am intersectat ocazional. Poate fiindcă pentru mine oamenii sunt oameni și atât. Cel mai probabil acesta ar fi motivul.

Cu toate astea, într-un moment oarecare din viaţă, o prietenă a spus că se consideră gay. Motivul – o relaţie de iubire frumoasă şi de durată cu o altă ea, avută spre sfârşitul adolescenţei. Dincolo de aceasta însă toate relaţiile ulterioare şi chiar şi cele de mai înainte au fost heterosexuale. La momentul când ne-am cunoscut (ca și la acesta) era căsătorită, cu o familie minunată şi viaţă socială împlinită. Aşadar cu o viaţă aşa zis corectă şi chiar de succes. Ce mai spune ea însă este că iubirea aceea desăvârşită a cunoscut-o doar atunci, în braţele ei, şi că dacă ar mai avea încă o dată vărsta de atunci, alegerea i-ar fi totuna cu ceea ce i-ar dicta inima şi nu societatea.

Eu sunt o persoană aşezată la mijlocul tuturor lucrurilor. Norocoasă sunt, mărturisesc. Puţine lucruri mă dezgustă cu adevărat, multora le dau credit. Cu excepţia infracţionalităţii, asta-i sigur. De orice fel ar fi ea. E lesne deci de înţeles că prietenia noastră nu a avut cu nimic de suferit în urma unei astfel de destăinuiri ba, dimpotrivă, i-a adăugat valoare. Încrederea este un lucru rar. La fel – aprecierea sinceră. Fiindcă deseori nu prea ai cui să o dedici.

Homosexualitatea deci, mă deranjează doar în măsura în care mă deranjează şi acel totul la vedere dintre doi heterosexualiDacă se întâmplă acest tot în dormitorul, comun sau nu, al cuplului, gay ori nu, eu sunt bine. Fiindcă nu am aflat încă de ce anume m-ar putea interesa, şi prin asta afecta, în vreun fel, pe mine, ce cu cine.

De ce nu sunt eu gay? Habar n-am. Posibil fiindcă nu am fost supusă, conform wikipedia, acelui proces complex în care sunt implicaţi factori de natură biologică şi de mediu. Sau, şi mai simplu, în doar un cuvânt…soarta! Pe care aş putea-o considera ca fiind blândă cu mine. Dar asta ar putea fi o temă viitoare.

Până atunci tema de azi, homosexualitatea, beneficiază de atenție și pe blogul Rheei. Ce a scris ea, voi vedea îndată

 

 

Reclame

11 gânduri despre &8222;homosexualitatea&8221;

  1. Nu ştiu, mă întreb: femeia aia care ţi-a mărturisit că se consideră gay e fericită aşa, într-o relaţie hetero? Ştiu că sunt mulţi gay care se implică de formă în relaţii hetero din cauza… şi aici aş putea enumera mulţi factori, nu-i spun că îi ştii. Dar nu ştiu în ce măsură eşti împlinit aşa. Hmm… greu.
    În rest, perfect de acord cu ce ai spus. Mai e de luptat cu prejudecăţi multe.

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred că ne putem întreba același lucru despre o persoană (femeie ori bărbat, totuna) care trăiește lângă cineva pe care nu-l iubește . Oare nu-i la fel? Actul în sine poate fi tot un soi de obligație, de siluire.
      Altfel, fericire găsești, cred, în multe ipostaze ale vieții. Dacă suntem sinceri până la capăt cu noi înșine, admitem că sunt bucăți mari din viața noastră care ne privează de fericire. Asta nu ne împiedică să le vedem și pe celelalte – cele purtătoare de bucurii și clipe fericite – care ne fac să continuăm încrezători.

      Apreciază

    • Nu o fi ea fericită dar probabil o fi mulțumită pentru simplul fapt că e fix ca restul lumii. E greu să fi diferit intr-o lume care trasează dungi, critică, judecă, obligă! 🙂
      Poate pe viitor, nu știu, atunci când lumea va fi un pic mai permisivă cu aproapele lui și va renunța la atâtea păreri adoptate de la strămoșul lui, o individă ori un individ din categoria homosexualilor, va putea fi cel puțin la fel de fericită ca mine ori ca tine, care în clipa se față avem libertate.

      Apreciază

      • Ăia care judecătă un om pentru orientarea sexuală judecă şi un hetero că e prea gras, că are prea mulţi bani, că sigur s-a culcat cu şeful şi de aia a ajuns cu funcţie, că nu şi-a asortat pantofii la geantă, că… deci da, aştept cu interes să ne vedem paiul din propriul ochi şi eventual să ne educăm copiii în spiritul ăsta. Dar nu cred că mai prind eu vremurile alea…

        Apreciază

        • Da. Ai dreptate. Nu mai prindem noi vremurile alea. Dar putem umbla un pic la educația copiilor ori nepoților nostri! Asta în speranța unor vremuri mai puțin căcăcioase! 😁

          Apreciază

            • Nu cred că opinia celor 100 ar fi problema mea ori a ta ori a Lucillettei. Cu atât mai puțin a copiilor noștri.
              Dacă nucleul lui ca individ e format corect încă de acasă, părerile celorlalți 100 nu va mai conta. Va știi să se comporte omenește. Dincolo de orice dubiu. 🤗

              Apreciază

  2. Homosexualitatea este o molimă a omenirii.Nu mă deranjează inclinațiile sexuale ale nimănui, dar faptul că vor să înfieze copii, sau ieșirea lor în locuri publice unde se plimbă și copii …asta da , mă deranjează. în rest fiecare va da socoteală lui Dumnezeu pentru faptele sale. Nu sunt judecătorul nimănui. Și eu vpi da socoteală cândva…

    Apreciază

    • Eu mi-am spus părerea prin ceea ce am scris, nu mai reiau. În plus, nu am scris cu intenţia de a convinge. E doar o opinie. La fel ca a dumneavoastră-
      Pe mine mă deranjează crima, doamnă. Tâlhăria. Înşelăciunea.
      Faptul că doi oameni se uită şi se comportă drăgăstos unul cu celălalt n-are să mă deranjeze niciodată. Şi prefer ca, atât copilul meu cât şi ai altora, să vadă mai degrabă afecţiune în gesturile celor din jur şi nu ura şi prostia, nu micimea sufletească, nu cuţitul proptit în jugulară şi nu pistolul îndesat în gura cuiva. Astea sunt comportamentele pe care le-aş interzice eu.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s