gând.

Atâtea frunze ai, toamnă, tu, câte visuri – oamenii. Atâtea nuanțe şi forme le dai, câte năzuințe au aceştia.  Şi la fel cum şi le păstrează ei o vreme lângă suflet, aşa şi tu pe ramuri ți le ții.

Apoi şi ei, şi tu le aşterneți – visuri, frunze – peste lume. Nu, nu țin de cald. Doar foşnetul li se mai aude. Din el se nasc iluziile. Ploile. Iubirile. 

Ori numai amintirile.

Reclame

6 gânduri despre &8222;gând.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s