dărnicie

Aş vrea să împart totul cu tine, iubire. Chiar întreaga lume. A mea. Dar am atât de puţine… Tocmai am scotocit prin ea după ceva ce ţi-aş putea da, am găsit însă că cerul e prea sus, cuvintele-mi sunt sărace, zorii-s uitați, gândurile mult prea împrăştiate, rugile mi s-au lovit de ziduri, veşnicia nu-mi aparţine, inima îmi e demult la tine.

Ce mi-a mai rămas să-ți dau, iubire? Lumea mea atât de mică e, că nici zilele nu-ncap întregi în ea. Le zdrenţuiesc secundele, le scutur de clipele ce-mi par străine. Cele în care nu te regăsesc. Sunt mult prea reci. Mereu seci.

Dar păstrez tăcerea. Din ea închipui o altă viaţă.Mai degrabă un vis. Unul în care te aştept cuminte, aproape ca-ntr-un tablou pictat cândva, demult, în alb şi negru. Venirea ta ar da culoare. Şi o vibraţie nouă.

Dincolo de sticla clară a ferestrei prin care privesc acum, e lumea. Alta decât a mea. Una mare. Adevărată. În care, se zice, totul este posibil, suficient ar fi doar să vrei ca întreg Universul să lucreze pentru împlinire. Şi eu vreau în clipa asta ceva. Cu tot sufletul. Şi încă ceva – lumea mea să nu fi fost aşa de mică. Şi atât de săracă pe cât este.

Cum ar fi fost dacă aşa mică, mică cum e ea, ar fi avut ceva de oferit? Ţie, iubire!

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;dărnicie&8221;

  1. Io cred că fiecare „lume mică” este de fapt mare-mare. Și știi ce mai cred? Că suntem fântâni nesecate când vine vorba de dăruit celuilalt. Avem mereu la îndemână un zâmbet, o speranța, o îmbrățișare, un „ai grijă de tine”, un „bună dimineața” și un „noapte bună” 😊
    Seară magică pentru tine!

    Apreciază

    • Păi, Iosif, dragă, nu era vorba că mă iubeşti necondiționat? Cum vine acum când spui ca aşa îți plac? E vreun fel în care nu mă placi?
      (Țțțț…ce-ți e si cu declarațiile astea, cum trebuie să le ții minte pentru atunci când ai nevoie să păstrezi aceaşi linie…)
      Fără umor, Iosif, eu zic că eşti victimă sigură a vieții ăsteia neîndurătoare.

      Apreciază

  2. Pai ,draga Lu,eu cred ca orice forma de iubire(conditionata sau nu) se manifesta cu anumita intensitate în functie de împrejurari,timp si spatiu,iar ura este si ea o forma de iubire mai ciudata,paradoxala. Depinde de perceptia personala.
    Poate,asa cum bine ai intuit,am fost victima pâna la un punct,zero,în care am inversat valorile perceptiei simturilor primare mostenite genetic,schimbând la 180° unghiul din care priveam existenta,ceea ce-mi ofera o noua perspectiva,un nou orizont al perceptiei elevate de Spirit si Adevar.
    O duminica sublima ,Suflet iubit.
    “Fara umor”,daca zici tu,asa o fi…

    Apreciază

    • Tu, Iosif, şi cuvintele tale prețioase – perceptie, genetică, orizonturi, elevări , si apoi astea de e musai să le scrii cu majuscule ca altfel s-ar banaliza ( presupun) înțelesul lor…
      In fine, eu, pământean get-beget, cu spirit de observație si umor bine conturat, ironică – dacă nu din născare, cu siguranță din familie – când spui tu „simț primar” ma duc mereu cu gândul spre un film de cinema de prin anii 90, timpuriu ( cred) ” Instinct primar” cu sharon stone si m douglas. Sigur că e f departe de sensul propavăduit prin discursurile tale. Ba, dimpotrivă, e diametral opus.
      Ce să fac, cu atâta stufăriş de cuvinte eu nu mă pot concentra la ce spui tu. Recunosc că nici nu încerc să o fac. Tu esti tu şi cam atât. Nu mi mai bat demult mintea cu ce spui. Fiindcă, de fapt, nu spui nimic. Nimic care să convingă.
      Dar rămâi prețios în exprimare în continuare. Nu dezarma doar dintr-atâta.

      Apreciază

      • Toti ne nastem cu aceste „instincte primare”,esential este cât si în ce masura ne cunoastem limitele instinctuale în raport cu capacitatea de control,de a le mentine într-un echilibru perfect,armonios fara sa cadem în extremele dependentei vicioase,daunatoare fiintei rational sentimentale hipersensibila ,atât de vulnerabila în fata experientelor extreme ale binelui si raului .
        Merci pentru grija ce mi-o porti,draga Lu,însa Cel ce m-a „înarmat”,Este Cel Adevarat,de El ma simt aparat,ba mai mult,chiar onorat,etern fie laudat !

        Apreciază

        • Iar ai vorbit prețios. Ma bucur ca nu m-ai luat în seamă, incepusem sa ma tem ca te-am stricat. In sensul de dereglat. Fiindca pari a funcționa ca un mecanism bine uns pe la şuruburi şi piulițe.

          Apreciază

            • Îți plac, Iosif, îți plac. Altfel erai demult plecat din worpress. Fiindcă, nu-i aşa, toate dialogurile tale cu ceilalți, cei de pe aci, scârție îngrozitor. Sau aşa am înțeles eu. De-oi fi greşind, mea culpa!

              Apreciază

              • Asta deoarece „canalele” de ungere ale angrenajelor,sunt blocate de lubrifianti învechiti,expirati,iar „uleiul” nou ,Adevarat,proaspat si performant,este împiedicat (cenzurat) de sedimentele reziduale expirate,depuse dealungul timpului. În cele mai multe cazuri singura solutie ramâne „Programul Rabla.” 🙂 🙂

                Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s