fără basme.

„Basmele nu există decât în basme. Adevărul este mai dezgustător. Adevărul este întotdeauna dezamăgitor; de-aia minte toată lumea.”

…Şi nu că minte ar fi problema, ci felul parşiv în care o face.

Unii mint în vorbe simple, fără pretenţii şi se opresc la un moment dat. Atunci nu te doare aşa de tare când descoperi falsul.

Dar când eşti minţit cu cele mai frumoase şi alese vorbe, atunci durerea este fără margini. Când cuvintele celui ce minte sunt pline de poezie, frumuseţe, gingăşie, când frumuseţea din cuvintele rostite, te face să visezi sub bolta unui curcubeu, cu ochii aţintiţi spre perfecţiunea închipuită a fiinţei ce-ţi recită poezia de o sensibilitate aparte, (dar vai!- atât de mincinoasă), atunci înşelăciunea este crudă, meschină şi deseori, foarte greu de depăşit.

Te şi miri cum de un om capabil de atâta eleganţă în vorbire, poate fi de fapt atât de pustiu sufleteşte. Şi cum de la gingaşie poate trece  lin şi firesc la vorbe, gesturi, atitudini  dezgustătoare.

Sunt suflete frumoase, corecte, care nu sunt observate, fiindcă vorbele drepte şi învelişul ce i-au fost hărăzite nu atrag curiozitatea nimănui. Şi sunt suflete goale de sentimente omenesti, lipsite de caracter, ambalate într-un înveliş sclipitor, menit să-ţi ia privirea, gândirea. Şi aşa cum fluturii de noapte sunt atraşi de mirajul luminii ce-l oferă o lampă, şi aceste fiinţe omeneşti sunt încojurate în permanenţă de altele, fasinate de poleiala şi falsa lumină ce o răspândeşte cu atâta nonşalanţă şi nepăsare în jurul lor, prin cuvinte şi  gesturi intimidante

Uneori, nici nu sunt de vină mincinoşii, ci cei ce nu îşi cunosc propria valoare, propriile idealuri, aşa încât să nu se lase fascinaţi de falsitatea altora şi aleg mai degrabă  să-şi ducă viaţa în umbra unui astfel de personaj, luminos la exterior şi foarte întunecat în interior.  Dar sunt de înţeles, nevoia de frumos a fiecăruia este ceva natural. Sunt cruzi, doar cei ce speculeaza prezenţa celor de buna credinţă. Cei ce atunci când văd că puterea şi magia din cuvintele lor au  dispărut şi nu sunt capabili să se oprească înainte de linia care indică o zonă de ridicol, de prost gust şi lipsă de caracter.

 

Poţi plânge „albastru”, poţi privi „cu stele licărindu-ţi în privire”, poţi simţi „divin” – toate însă sunt simple cuvinte, alăturate forţat, doar pentru efecte estetice. În spatele lor, poţi afla că sunt minţi sofisticate şi suflete goale. Cuvintele simple, sunt mai degrabă cele ce transmit emoţia direct acolo – la inimă, fără a fi nevoie nici măcar de o  secundă de oprire prin colţurile minţii pentru a le fi desluşit sensul. În spatele unui cuvânt simplu, se găsesc mai degrabă suflete bogate şi minţi drepte, care nu se ocupă cu înşelăciunea celui de alături.

…Realitatea şi basmul nu sunt sinonime şi nici nu au vreun sens comun oricât ai forţa apropierea. Iată de ce  basmul nu are aplicabilitate în realitate. Şi de ce, aşadar, mint unii. Vor cu tot dinadinsul să trăiască basmul, indiferent peste cine sau ce calcă în picioare. Că vor fi suflete sau doar trupuri, le este indiferent atât timp cât şi-au satisfăcut orgoliul, nevoia…

Nu-ti rămâne decât să te detaşezi, să ignori , să uiţi. Sunt şi altfel de oameni în lumea asta mare…Haide, poate reuşeşti!

(tim)(tim)(tim)…………………………………………………….

 

.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;fără basme.&8221;

  1. Uneori avem nevoie de basme. Foarte frumos protestul tau. Risti sa fii acuzata de prea multa rationalitate. E un pacat demn de Inchizitia wordpressului. Trebuie sa minti , Lucia.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s